Priveste profund, de parca mintea ei e plecata in alta parte... de parca sufletul a parasit corpul acela nemiscat, intepenit cu privirea spre fereastra...
Si se gandeste la el...
Mai trage un fum din tigare, mai clipeste o data, si cade din nou in visul ei...
Tigarea a ajuns cea mai buna prietena.
Fum dupa fum, foc dupa foc, uneori chiar uita sa mai clipeasca...
Numai imaginea din oglinda ii mai spune cateodata " Zambeste o sa fie mai bine maine...si daca nu trecem amandoua peste", dar nu vrea s-o asculte.
Si vede cat e de greu sa uiti pe cineva, dar stie ca maine, peste o saptamana sau un an, o sa fie altu` si zambeste, dar mai stie ca o sa plece si el si iar va fi la fel...
"Prietenul e cea mai de pret comoara a cuiva!" Dar daca se gandeste asa inseamna ca a ramas fara nimic!
Acum asa gandeste, dar dupa ce o sa se culce si se va trezi, va fi parca alta persoana...
Va ``zambi``, va glumi, ochii ei vor sclipi, va stii sa ascunda tristetea din ochii ei inca o zii, pana cand aceasta va disparea si atunci, cu siguranta va v-a uimii!
