E atât de frumos... vorbim ne simţim bine, îmi spui că mă iubeşti, zâmbesc, te privesc în ochii şi în mintea mea spun "şi eu!", însă îmi vin în minte nişte momente, mă apucă dracii şi încep să ţip, ţip la tine, te lovesc cu pumnii în piept, îţi reproşez că nu mă iubeşti, că eşti aiurea, mă priveşti confuz, mă prinzi de mâini şi mă săruţi, te sărut.....
Peste câteva clipe încep iar să-ţi aduc aminte de momentele alea, chiar nu pot să uit, e o fantasmă a trecutului ce nu-mi dă pace, aş vrea să o îngrop, să fim complet fericiţi, dar nu pot şi ţip iar.
-Nu mă iubeşti! Eşti aiurea.... azi spui ceva şi măine dai drq tot! Tu înţelegi că eu te iubesc? Înţelegi? Uită-te la mine când îţi vorbesc! Numai mă lua în braţe, nu mă atinge.... eşti aiurea frate, eşti aiurea rău... încă nu înţeleg de ce? de ce atunci ai făcut aşa?
Tu taci nu zici nimic, dar ochii, ochii tăi sclipesc, îmi spun că mă iubesc... şi totuşi continui cearta, dar parcă mă cert singură.... 8-|
-Nu pot.. eu nu mai pot să uit căcaturile astea care mă apasă, e atât de greu, ţie îţi pasă? îti pasă! dar eu ce fac? pentru tine e uşor? e uşor! înţelegi? hmm nu prea înţelegi :-<..... vezi tu pentru mine e mai greu decât pentru tine , dar tot te iubesc!
Mă iei în braţe, mă linişteşti, te sărut, îmi sopteşti că tot ce contează e că ne iubim şi că va fii bine... şi pentru a mia şi`una oară am încredere în tine.
Acum totul e bine, suntem fericiţi, ne iubim, ne doare`n cur de toate..... şi ziua de mâine va fii altfel sau la fel..... nimeni nu ştie...
Dar ştii ceva? Eu te iubesc oricum:x!
